Gandesc mai repede decat pot scrie.
Simt mai mult decat pot exprima prin cuvinte.
Ma vindec si ma adancesc cu fiecare zi.
Viata trece mai repede decat pot eu actiona.
Suntem atat de angrenati in rutina robotica de a ne mentine cu sfintenie programele neschimbate. Traim la fel, simtim la fel. Suntem papusi la Tandarica cu totii.
Si ce ar fi daca am rupe sforile?
Ce ar fi daca maine te-ai trezi si ai spune: sunt prea obosit de viata. Ai avea curajul sa renunti la job-ul de rahat pe care singur ti l-ai ales din alte cateva rahaturi de job-uri pe care soarta ti le-a scos in cale?
Probabil ca nu. Ai credite, minim unul. Te-ai angajat pe minim 5 ani.
Si? Daca maine ai pierde tot?
Si daca maine nu ai mai fii?
Oare cineva isi va mai aminti de tine? Si pana cand? O zi, doua, trei, un an … viata isi va urma cursul pentru toti.
Si ce a ramas in urma ta?
Nu ai avut curajul sa risti nimic. Materialul se risipeste, el te va uita cel mai repede.
Dar oare ei? Ei vor mai stii de tine?
Ne e frica sa iubim.
Ne e teama sa ne asumam.
Ne e frica sa ne construim un drum in doi. Mie mi-e teama si tie ti-e teama. Traim impreuna dar fugim unul de altul.
Cat sa mai traim asa ?
Cat sa mai fugim dupa dragoste si cat sa mai fugim de ea?
Daca maine nu vei mai fii ce vei lasa aici?
Cu ce vei pleca?
Iubiti-va.
Construiti.
Rostiti cat mai des: Mi-e dor de tine. Imi pasa. Am nevoie de tine. Imi pare rau. Te iubesc.
Intemeiati-va familii. E greu, e dificil. E normal sa va fie teama. Dar asta va face demni si mai responsabili. Invingeti-va teama si iubiti.
Cand puiul vostru va va zambi dimineata veti stii de ce ati trait, veti stii ca lupta cu viata a meritat toate eforturile si drumul vostru isi va gasi motivul pentru care sa mai luptati.
Nu cautati oameni perfecti. Ei nu exista. Nu cauta femeia sau barbatul perfect, nici ei nu exista.
Ramaneti acolo cand va este mai greu. E usor sa pleci. E cel mai usor sa renunti.
Dragostea nu se vinde pe toate tarabele, nu o gasiti la bucata in piata.
Indrazniti.
Iertati-va.
Si iubiti-va din nou.

image