A trecut o vreme … in care am ales sa ma opresc din scris. Am fost intrebata de ce? Pentru ca nu s-a mai dictat in mine sa o fac.
Am stat si am privit. V-am privit pe voi, am privit in mine.
Am intors fila dupa fila iar viata si-a urmat cursul. M-am impotrivit pe alocuri, am acceptat intr-un final si am lasat sa vina catre mine totul asa cum a fost dat.
Am luat o pauza de a-mi trai fericirea prin fericirea altora ci doar am trait.
M-am luptat o lunga perioada cu viata. Si-am innotat impotriva curentului, si-am incercat
sa intind  o mana, sa ajut, sa arat, sa sprijin. Pana intr-o zi in care am obosit.
In tot timpul acestei taceri m-am odihnit si-am realizat ca doar singur te poti ajuta, ca doar singur te poti sprijini cu adevarat, ca din orice abis in care ai cazut, singur te-ai la
sat sau ai permis sa fii condus intr-acolo si doar singur poti cunoaste drumul inapoi. Eu pot doar sa raman aici, sa iti intind o mana si sa iti ofer un zambet si un suflet sincer.
Maine? Voi fi din nou aici.
Poate la fel de tacuta.
Dar am incredere in tine ca nu vei uita ca tot ceea ce ai nevoie se afla inchis in tine.
Iar eu?
Am grija de mine.

image