Responsabilitate, asumare … Ambele vin la pachet atunci cand iubesti.
Anost, suntem capabili sa ne intoarcem in fiecare zi la un job de care nu suntem multumiti.
Paradoxal, in fiecare zi acceptam sa fim dezamagiti de oameni diversi, de prieteni, de rude.
Trist, cu fiecare zi devenim din ce in ce mai incapabili de a lupta pentru ceea ce iubim.
Ne asumam riscuri de orice fel, dar mai deloc riscul unei vieti in doi.
Anost, paradoxal si trist avem un mare handicap: teama, teama de responsabilitate, teama de a deveni vulnerabili, teama de a ne deschide sufletele in fata altora, teama de esecul unei vieti in doi.
Suntem din ce in ce mai pregatiti sa spunem: La revedere!! decat sa rostim: Am nevoie de tine!!!
E cel mai usor sa pleci, iar marea majoritate aleg aceasta varianta. No strings attached, Friends with benefits …. Toate in drumul catre nowhere. Toate in drumul catre a deveni inchistati, frustrati, din ce in ce mai handicapati emotional.
Si iar revin cu ceea ce spuneam candva, in speranta ca veti fi mai multi care veti citi:
Nu iubiti si nu fiti sinceri. Fugiti de langa tot ce iubiti si va face sa zambiti, ce va face mai buni, mai frumosi, mai oameni.
Iar eu? Voi visa in continuare. Sunt o inadaptata a acestei societati, care imi macina sufletul cu fiecare zi. Nu ma voi da batuta, pentru ca pot mai mult, mai bine si mai frumos.

20140505-225254.jpg