Image
Si exista un el, si el te venereaza si te iubeste si te arata lumii si zi si noapte. Te viseaza cu fiecare moment si ii curgi prin vene cu fiecare secunda care trece fara tine.
Curg declaratii, curge dragostea cu fiecare ceas. Te vrea cu totul si vrea sa il vrei cu totul, sa ii iei viata in maini si sa o tii strans la pieptul tau, caci acolo este cald si este bine si este in siguranta.
Te iubesc in loc de „Buna dimineata iubito”, Te iubesc dezvoltat in mii de cuvinte dimineata, la pranz si seara.
Si el vrea sa stie si cand si cum si unde esti si cu cine. Sa-ti faci poze sa priveasca ce haine porti, ce asorteuri ai ales astazi si care iti este chipul.
Si pas cu pas, el face un pas inainte, tu unul inapoi, si tot asa … pana cand maresti ritmul si realizezi ca nu mai simti.
Si vin remuscari, si intrebari, si te judeci … si te judeca si el …
Functionam cu totii, idem si la fel, imi dai iti dau, iar el tot a dat, e normal sa si ceara.
Remarci cu stupoare ca nu ai avut loc sa exprimi e simti pentru ca si atunci el a fost cu 10 pasi inaintea ta si a rostit tot ce era de rostit, a visat tot ce era de visat, a planuit tot ce era de planuit, totul intr-un ritm alert.
Si vine o vreme, cand doresti sa pui stop explicatiilor, doresti sa pui stop acuzelor, doresti sa ii pui stop cu totul.
Dragoste cu sila, nu se poate, iar cu un om caruia ii e frica in permanenta ca te va pierde si iti invadeaza tot timpul si spatiul, nu poti trai.
Dragostea trece prin stomac, iar stomacul tau e primul care nu mai digera atunci cand nu mai simti.
De ce?
Pentru ca el a fost prea ocupat sa o faca si te-a pierdut inainte sa te aiba.
Decat sa mimezi fericirea, mai bine suporti consecintele, fara acuze, cu diplomatie, respect si apreciere pentru el, pentru tine si pentru ceea ce ati fost voi.

Voi ce parere aveti?