Oamenii vor veni sa-ti tulbure viata cu gandurile si crezurile lor, la intrebarile tale vei adauga intrebarile lor, la deznadejdea ta vei pune bucati din deznadejdea lor. Iti vei corecta visele, vei adauga altele, crezand ca’s ale tale si ca te identifici cu ele.

Vei lupta sa-ndeplinesti, indemnat surd de visele lor, crezand ca nu esti indeajuns de capabil sa-ti iei deciziile fara sa mai asculti de altii.

Vei imbatrani langa o jumatate si nu-ti vei da seama ce cauti acolo. Vei alerga dupa jumatati, vei alerga dupa dragostea din filme, rupta de pe covorul rosu. Vei divorta si-ti vei lasa familia, dupa dragostea vietii tale cu 30 de ani mai tanara, caci dragostea nu are varsta si nici sex.

Vei face un copil pentru ca „asta-i rostul lumii”. Vei munci cu nesat sa-ti vina salariul la sfarsit de luna.

Vei alerga, intre tine si ei, intre mintea ta si mintea lor.

Vei suspina dupa cel care a fost ieri si-l vei uita pe cel de astazi.

Te vei minti ca totul vine catre tine daca este dat sa fie al tau, iar tu trebuie sa stai sa astepti, ca barbatul si femeia perfecta vor pica din cer, jobul pe care il visezi va rasari intr-o dimineata odata cu soarele, vei avea totul … cu rabdare si in asteptare.

Vei accepta tot ceea ce astazi nu accepti, vei creste intr-o zi cat zece, dupa visul american si te vei imbogati. Vei trai o viata de vis, langa un om pentru care esti totul, intr-o vila de 3 etaje si-n fata vei avea marea si-n dreapta si stanga muntii.

Termini o facultate, un master „afara” si te intorci crezand ca te vor trage de maneci hunterii care incotro.

Cand colo, dragostea se construieste si devine mai puternica cand amandoi mergeti pe acelasi drum, dispusi sa faceti compromisuri, sa plecati capul, sa construiti impreuna castele de nisip. Contributia fiecaruia va construi. Momentele frumoase vor pune caramizi, iar momentele grele depasite le vor lipi.

Si da banii nu se fac peste noapte, cariera se cladeste in timp, in munca de toate felurile. Munca nu e joasa oricare ar fi ea, e drumul tau. Nu exista atatea corporatii cati directori ies pe usile facultatilor in fiecare zi.

Munca ta e prost platita, dar ai satisfactia banului muncit, poate prea mic salariul, poate prea putin rasplatit, dar totusi esti acolo in fiecare dimineata, la jobul ala prost platit si stai peste program. Te incarci si te descarci acolo si te vei intoarce si maine pentru ca ai nevoie intai sa iti demonstrezi tie cat poti si cum, si cu fiecare zi iti demonstrezi tie ca meriti.

Nu toti avem succes in toate, nu toti avem bani si cariera si o familie mare si frumoasa si vacante in Bali, Tenerife samd, dar toti avem datoria sa cautam sa fim fericiti cu ceea ce avem, pentru ca suntem acolo unde am ales sa fim. Avem tot dreptul si puterea sa renuntam oricand la orice si oricine.

Nu exista siguranta, dar poate viata iti va surade mai mult cand nu te vei pregati cu fiecare zi pentru rau si mai rau pentru a-ti juca rolul de erou. Iti spun, statuie nu ti se va construi, iar oamenii au nevoie de oameni care sa zambeasca, iar tu ai nevoie de tine asemenea.

Hai sa mai asteptam si binele si sa o facem straduindu-ne mai mult.

Hai sa deschidem ochii sa privim mai des ceea ce avem si nu ceea ce ne lipseste si sa vedem care ne sunt „ingredientele” si sa lucram cu ele asa cum putem, cum stim mai bine.

Ceea ce lipseste, lipseste oricum. E ca-n matematica minus cu minus aduna mai multe minusuri.

6917507907_ab414ca43a_z