Ce este omul?

Fiinta bipeda, diferentiata de animal prin cuvinte.

De unde ai aparut?

Ei au ales ca sufletele lor sa razbata impreuna in viata, si viata i-a ales pe ei si asa am aparut si eu. Metaforic vorbind, mi-am continuat o alta viata, imi iau alte lectii. Am pierdut numaratoare, defapt nu am stiut-o niciodata.

Te simti un suflet batran?

Sunt, nu doar ma simt. Cineva in mine este ferm convins de asta.

Ce numesti un suflet batran si cum l-ai descrie?

Stii arborele acela cu trunchiul puternic si gros, cu crengile mari si stufoase, minunat si inflorit si dezgolit? Acel arbore care doar privindu-l iti va spune o poveste?

Da.

Te vei aseza la umbra lui si te vei simti in siguranta. Postura lui impresionanta te va face sa te simti mic, te va adopta cu caldura in bratele lui fara sa te intrebe cine esti si nici daca meriti, el te va primi oricum. Vei avea incredere sa-ti povestesti viata  si vei simti caldura lui prin toate manunchiurile. Te vei intoarce in fiecare zi cu aceeasi incredere. Tacerea lui iti va spune mai multe decat o vor face vreodata cuvintele alor tai. Iarna-l, cand il vei zari dezgolit de frunza-i, nu-si va pierde din impozanta, dar il vei simti trist. Tine minte ca e doar intelepciunea. Da, iarna te va lasa sa-l privesti doar in straiele-i far’ de culoare dar in splendida-i intelepciune. 

Vrei sa spui ca intelepciunea aduce cu ea tristetea?

Acceptarea aduce intelepciune, iar acceptarea presupune viziune, clarviziune. Omul intelept este un om trist. Omul calm este un om trist. Omul care intelege dincolo de aparent este un om trist, pentru ca el tace, iar tacerea adesea este perceputa ca si tristete. Oamenii nu’s obisnuiti sa-si asculte sufletul, nici macar propriul suflet. Cuvintele acopera gauri. Este doar o iluzie. 

Te remarci ca un om trist?

Multi din cei care imi citesc aceste ganduri asternute, fictive si nu, asa ma percep de multe ori. Lasa-ma sa ma numesc melancolic. 

De unde aceasta melancolie?

Traiesc intr-o tara melancolica. Asa ne-am nascut. Traim intr-o tara melancolica. Traim intr-un complex de inferioritate. Suntem un popor invrajbit, dar cel mai trist este ca ne invrajbim unii impotriva altora, noi intre noi.

Cum asa?

Fa un sondaj de opinie si aduna om cu om, cati indivizi ai acestei populatii se simt legati de maini si de picioare? Cati sunt cei care sunt multumiti de viata pe care o duc si cati ar schimba-o fara ezitare? Cati din tinerii nostrii isi mai doresc sa mai ramana aici? Cati au plecat deja? 

Ti-ai fi dorit sa te nasti in alta parte/

Nu. Am o lectie de viata puternica aici, imi doresc doar ca puii mei sa aiba perspective, aici traiesti doar visand. Te imbeti cu vise. Te trezesti visand si te culci visand. Suntem boemi. 

Si ce vei face?

Imi voi desena in continuare viata. In acest moment sunt la rascruce de drumuri, ce desparte o mare intindere de iarba, cat vezi cu ochii este numai iarba si aceste doua drumuri. 

Pe care-l vei alege?

20130928-164818.jpg