Vin momente in viata in care te desprinzi, de lucruri, de oameni si de locuri.
De lucruri ne desprindem cu mai multa usurinta, se invechesc, se altereaza, se demodeaza sau nu ne mai sunt utile si ele cer a fi inlocuite cu altele noi.
Asemenea se intampla si cu oamenii. Plecam sau ne indepartam de ei, pentru ca asa e natural sa se intample. Sunt relatii care se pierd pentru ca drumurile fiecaruia dintre noi pleaca intr-o alta directie.
Sunt relatii carora singuri le punem punct pentru ca nu ne mai sunt de folos, pentru ca ne indreapta catre ceea ce suntem noi mai putin.
Renuntam … pentru alte alegeri … pentru oameni care ne ridica si ne duc catre idealul catre care tanjim.
Ne desprindem de locuri, de acel „acasa”, pentru ca vin momente in viata cand „acasa” nu mai este acasa, ci doar un loc.
Orice desprindere, grea sau usoara, e data sa se intample cu un rost, este varianta perfecta pe care viata ne-o impune sau ne-o da ca si alternativa.
In ceea ce ma priveste, ma rup usor de lucruri, dar exista oameni, de care mi-e dor, oameni de care imi amintesc cu drag, oameni pe care ii stimez si ii respect pentru ca mi-au dat lectii de viata, oameni cu ajutorul carora am amintiri frumoase.
Zambesc si sunt fericita astazi ca pana la un anumit punct trenul vietii noastre a coincis. Sunt fericita ca am ales sa cobor, sunt fericita ca au existat oameni care au ales sa coboare pentru un alt tren, sunt fericita ca fiecare statie m-a condus catre ceea ce aud din ce in ce mai des „esti un om frumos”.
Cat despre locuri, ele au fost doar detalii, sarea si piperul care au dat gust unor relatii de prietenie, de dragoste, de orice fel.

Tie cat de greu iti este sa te rupi?

20130803-113911.jpg