Inaintam in varsta, ne maturizam, innodam si descurcam probleme si cu toate acestea ramanem o viata niste copii si reactionam ades in consecinta.
Ai fugit prima data pentru ca te sufocam, in timp ce eu loveam cu pumnii si picioarele in pamant pentru jucaria dupa care ravnisem atat iar ea tocmai imi era luata.
Am incercat sa ma maturizez si sa accept ca sunt adult iar jucariile mi le-am inlocuit cu oameni … oameni care vin si pleaca pentru ca asa simt.
Te-ai intors si am devenit jucaria ta preferata.
Si ai inceput sa crasnesti din dinti, ai inceput sa ceri si sa-ti doresti, iar eu am redevenit copil. Am inceput sa fug, sa devin capricioasa si indiferenta, rece si transanta. In fond, nu mi-am dorit decat sa ma apar, pe mine de tine.
Iar acum?
Acum ma lupt sa redevin adult, nu bat cu pumnii si cu picioarele in pamant, doar ma intreb pana cand?
O viata, vom trai ca niste copii, fugim, tradam, ranim si ignoram si-ntotdeauna ne intoarcem … intr-un fel sau altul.
Ne nastem, traim si murim, dar nu neaparat in aceasta ordine iar cu timpul s-ar putea sa realizezi ca exista legaturi destructibile si legaturi indestructibile fie ca ne place, fie ca acceptam, fie ca nu.
Iar tu, bate la usa discret, intra si bucura-te de lumea mea si incearca sa fugi doar pana in sufragerie, sau intr-un colt al casei doar al tau iar eu in al meu, iar cand ne-om fi saturat de capricii copilaroase hai sa ne-ntalnim sub dus.
Apa ne va vindeca trupurile pline de acuarele si carioci, iar cina ne va astepta cuminte la masa noastra din bucatarie.
Apropo, cina este gata, iar eu mi-am terminat insectarul.
Cand vei fi gata si tu, ne vei gasi aici.

20130430-235826.jpg