– De cate ori ?
– O data si-nc-odat’.
– Si-apoi?
– Nimic.
– Lasi vantul sa-ti adie parul. Lasi sufletul in mrejele virtutii de a fi.
– Sau a nu fi …
– Existi. Fie ca iti accepti sau nu.
– Ei si?
– Si ce?
– Exist si punct.
– Asta doar tu alegi. A vegeta sau a trai cu adevarat.
– Cine mai stie ce-nseamna a trai cu adevarat?
– Fiecare stie pentru el.
– O anecdota asadar.
– Un mister.
– Dezlegam si innodam, nici noi nu mai stim nici ce, nici cum.
– Si la ce te ajuta sa stii?
– Imi ofera siguranta.
– Siguranta ca ce? Ca traiesti? Asta o simti acum. Mai tarziu nu vom stii niciodata.
– Unii o stiu.
– Isi creeaza impresia ca stiu.
– Si atunci ce vrei sa spui?
– Ca te pierzi prea mult, in ganduri.
– Spune-mi tu ce sa fac?
– Asta o stii doar tu, se tipa si se striga undeva in tine, dar esti prea preocupata sa dezlegi mistere si pierzi esentialul.
– As incepe o alta viata.
– Pentru ca ti-e teama.
– Nu, nu imi este.
– Ba da. Iti pui toate sperantele intr-o alta viata. Ce crezi ca va aduce ea mai bun decat cea pe care o traiesti acum?
– Poate ca totul.
– Ai certitudinea asta?
– Nu dar pot incerca.
– Sa ce? Sa te nasti din nou?
– Mi-as dori si asta.
– Fugi exact ca un copil.
– De ce?
– De viata.
– Nu fug de nimeni si nimic.
– Ba da. Cel mai trist este ca defapt fugi de tine.
– Cum vine asta?
– Uite asa. Pur si simplu. Omul devine un fugar, abandoneaza, te teama.
– Dar …
– Dar ce? Consideri ca ai dreptul asta?
– Nu e vorba despre vreun drept.
– Ba bine ca da.
– Ma certi?
– Intr-un fel sau altul.
– Ia viata-n piept si mai ales pe tine. De te vei mai naste inc-o data crezi ca ti se vor naste alte sanse? Si de va fi asa oare te vor face ele sa fii un om mai fericit decat esti astazi?
– Probabil.
– Asta nu e siguranta. E ca si cum ai da iar cu zarul si daca nu iese 6-6, sa alegi sa fugi din nou. Ai datoria sa nu fii un om las.
– Dar nu sunt.
– Ba da. Ti-e frica sa-ti accepti.
– Ma enervezi.
– De ce ? Ca sunt in stare sa rostesc ceea ce tie iti e teama?
– Nu imi e.
– Copil idealist, lumea-i asa cum tu iti doresti sa o vezi, ea nu se schimba de pe azi pe maine si ea-i la fel dintotdeauna.
– Ma obosesti.
– Ce nu-ti accepti te oboseste. Inchide ochii si asculta-ti sufletul. Ai datoria sa te lupti. Ai datoria sa te iubesti. Ai orice datorie vrei, dar nicidecum sa fugi.
Suntem atat de plini de pacate, ca nu ne ascultam ragetele sufletului nostru si nici nu ne dam seama cat l-am uratit decat prea tarziu uneori.
– Dar …
– Dar ai grija sa nu fie prea tarziu si pentru tine.

20130415-215335.jpg