Creaturi sublime si impreuna: omul.

Imi doresc sa vorbesc despre femeie, imi doresc sa vorbesc despre barbat.

Nu stiu cum sa o fac si nici cu ce sa incep. Stiu doar ca voi a vorbi despre ei si despre el, caci impreuna formeaza un intreg, androgin, omul perfect.

Barbatul este copilul catre care orice femeie tanjeste, copilul acela ce are de 10 ori forta pe care tu o ai. Am vazut intotdeauna in el, un cuceritor si un luptator si poate de aici si joaca. Barbatul este necesar sa lupte sa obtina, indiferent ce, el lupta sa aiba, sa te aiba, sa detina controlul, chiar daca nu o face batand cu pumnul in masa, lui ii trebuie mentinut orgoliul de a fi barbat.
Intotdeauna am admirat barbatul care impune prin atitudine respect. Barbatul care printr-o simpla privire anuleaza si tempereaza. El este barbatul dupa care mereu am tanjit si barbatul de care sunt indragostita si astazi.
Barbatul iubeste, fie ca o face doar o data, intr-o clipa, intr-o noapte, pentru cateva ore sau pentru o viata. El este mult mai capabil decat femeia sa se daruiasca momentului. Iar tu? Traieste-l doar daca stii ca maine ii poti face fata, incertitudinii de maine.
Adevaratul barbat ocroteste, in bratele lui te simti protejata si intr-o lume sigura si calda.
Admir barbatii care rezista nebuniilor noastre si o fac calm.
Ador barbatii care s-au indragostit de nebunia noastra, pentru ca doar ei ne-au iubit, iar celorlalti le multumesc ca macar au incercat, iar cand s-a umplut paharul au avut intelepciunea de a pleca.
Barbatul, acea jumatate a copilul din noi, echilibrul nebuniei noastre este minunat dragelor si e o nebunie sa uiti, sa speri, sa-l cauti sau sa-l astepti.

Cand rostesc femeie tot ce imi vine imediat in minte este martir. De ce? Ei bine nici nu imi doresc sa stiu.
Oricat mi-as dori, nu pot compara femeia cu o floare din orgoliu poate. Femeia nu se usuca si moare. Aparent firave, suntem jumatatea puternica si va rog sa ma credeti pe cuvant ca asta nu inseamna ca barbatul este slab, dar acum vorbesc despre femeie.
Femeia imi este sinonim cu nebunia, nebunia si ambitia, indiferent care ne-ar fi ambalajul. Femeia pentru mine este mama si poate de aici si nebunia, de a da viata. Si nu vorbesc de nebunia nasterii ci de responsabilitatea si inconstienta, gravitatii si minunii de a te lupta ca puiul tau sa devina om.
Si de aici, femeia imi e sinonim cu dragoste si dedicare, renuntare la ceea ce reprezinta ea, cu propriile-i dorinte.
Ei bine, asta-i martirul.
Noi femeile, traim avand personalitati multiple, caci fiecare ne-am nascut intr-un fel sau altul actrite pe scena, acasa sau in societate. Nu e falsitate, a nu se confunda. Asa suntem create sau cel putin eu asa simt si nu vad altfel o femeie completa.
Pentru orice femeie exista un barbat care a facut-o cel putin o data sa se simta completa si pentru orice barbat exista cel putin o femeie care sa-l fii facut sa se simta puternic, si-apoi in fata dragostei amandoi s-au facut mici.
Pentru ca doar o dragoste bolnava naste orgolii si neincredere si aceasta dragoste se distruge si se pierde.

Barbatul si femeia, femeia si barbatul, fapturi fascinante, atunci cand unul va disparea, abia atunci va veni si sfarsitul lumii, dar e vreme lunga oameni buni, asa ca nu ne ramanem decat sa ne asteptam unii pe altii si sa ne surprinda momentul in care ne vom gasi.

Viata este frumoasa traita prin simplitatea ei atat de complicata de minte. Caci, doar mintea omului, femeie sau barbat, complica ades si mai mereu.

20130324-220836.jpg