Orice cuvant rostit aiurea nu se iarta, chiar daca se uita, dar defapt nimic nu se uita ci ramane stocat undeva in adancul nostru pana la urmatoarea rabufnire, pana la urmatoarea rafala a interiorului nostru.
Si iubirea?
Naste iluzii, aduce cu sine suferinta si dezamagiri. Dar ce ar mai fi viata fara de iubire?
Cum ai mai aprecia momentul, clipa, speranta fara iubire?
Daramat la pamant, ramai acolo sa simti durerea. Este util sa simti, sa traiesti amarul existentei tale, al momentului ce te-a coborat din nori de acest pamant. Lasa-te in suferinta, traieste cu ea si nu ti-o nega.
Si incertitudinea? Ce-am mai fii fara de ea?
Incertitudinea te obliga sa-ti faci planuri, te indeamna sa-ti trasezi idealuri, sa calatoresti oriunde-n lume si in tine, sa te urci pe culmi, sa-ti traiesti gloria si sa te lasi cufundat in acest haos.
Se numeste viata. Dulcea durere ce striga in noi catre perfectiunea iluzorie catre care tindem cu totii ca niste copii imbatati de acest joc.
Da, viata este doar un joc, un teatru, un dans, un zbor.
Renunta doar cei ce nu-si accepta existenta si tot ei se arunca in arena devenind cei mai ravniti toreadori.
Alegem tot si suferinta si dragoste, doar momentul in care am luat fiinta devine un mister, o minune, o enigma, si singurul moment in care nu am am ales.
Atunci ni s-au pus aripi pe care ades ni le frangem si ni le negam.
Dar iubirea?
Ne invata sa ne ducem zborul pragmatic, ne invata sa cladim si sa urcam treapta cu treapta, sa pictam asa cum, ma vad nevoita sa recunosc, ea ma ajuta sa scriu, sa tresar de emotie la fiecare gand si sa-l astern.
Si uita-ne iarasi copii, luam creioanele si coloram.
Caci iubind devii copil si doar copil fiind iti poti da frau iubirii.
Indragostitii, spune dragul nostru Cioran, „numai ei au rasturnat istoria. Ceilalti carpesc si completeaza.” Cat adevar!!
Nu poti obtine fara dragoste, pentru ca doar dragostea te poate face sa vrei, sa crezi ca poti zbura, sa zbori, sa poti, sa fii.

20130317-134917.jpg