Mintea de adult complica viata, lucrurile, oamenii.
Viata e simpla atunci cand telul iti este linear si norocul isi face aparitia. Atata timp cat esti impacat cu tine si cu tot ceea ce ai in momentul de astazi, inzestrat cu o rabdare de fier care te face sa uiti, sa treci cu vederea, sa taci, sa pasesti incet, treptat si sa-ti mentii picioarele infipte in pamant.
De la o zi la alta, adaugam dorinte peste dorinte, vise peste vise si toate materiale, sau marea majoritate. Pierdem esentialul sau cel putin asta mi-e opinia: noi dam valoare lucrurilor ce ne incoajoara in functie de … sa-mi spuneti voi in functie de ce … am vrut sa spun nevoie, dar n-are a face.
Luptam pentru a obtine orice cand defapt cautam confirmarea ca suntem placuti, apreciati, stimati, si o cautam cu-atata ravna in ochii altora, in vorbele altora. Interpretam fiecare privire, fiecare gest, fiecare vorba, gasim in toate un subtrat.
Ce cautam defapt?
Ne cautam pe noi si cautam dragoste sub diferitele ei forme.
Dragostea este stalpul care ne mentine lupta si lumina de la capatul tunelului, fericirea la care ravnim cu totii.
Ne intrebam adesea: Incotro? Unanim valabil, suim in acelasi tren ce pleaca din fiecare gara catre fericire.
Si-o cautam o viata, din gara-n gara, privim cu sufletul la gura pe fiecare peron, fiecare chip ce ne va salva. Urca mai timid, mai cu incredere ca trenul asta-i destinatia corecta.
” Trenul accelerat Ultima Speranta-Dragostea pleaca-n 5 minute de la linia 5.”
Si se umple-n fiecare gara. Ne-alegem care cum putem. Ne dam coate si ne-mbrancim sa punem stapanire unii pe altii, cand defapt nimeni nu apartine nimanui.
Multi dintre noi, plecam speriati, dezamagiti, cu inimile frante, caci iar am dat tot si am primit prea putin. Ne urcam din tren in tren, schimbam gari cu alte gari.
Si, vine-o vreme cand obosesti, sa privesti prin ochii lor, sa cauti gari si trenuri, si alegi s-astepti.
E vremea cand, pentru prima data respiri cu adevarat si privesti in tine, si te asculti. E prima data cand te privesti si incepi sa auzi, incepi sa intelegi. E prima data … cand iubesti si te iubesti pe tine, egoist de placerea de a te avea, infruptat din gustul dulce de al linistii ce-si pune stapanire, caci acum stii, caci acum ai gasit ce-ai cautat in fiecare gara, pe tine.
Aura Ungurean 