Image

Si mi-am negat si am renegat, tot ceea ce m-a durut. Nu conta ca-ntelegeam sau nu, stiam doar ca trebuie sa dispara, cand defapt nimic nu “TREBUIE”. M-am prefacut ca nu vad si ca nu aud ba mai mult ca nu simt cand vedeam totul, auzeam totul si simteam mai mult decat mi-as fi dorit.

Am fost un copil maturizat poate inainte de vreme. Dar cine stie cand e vremea, cand primul soc emotional mi-a fost dat sa-l traiesc la nastere?

Asa am inteles de ce copil fiind mi-a fost teama si imi puneam intrebari de viata si de moarte, care ma depasesc si-acum, dar atunci ma copleseau.

Traiam si intelegeam dificultatile de-acasa, si ma-nvinovateam ades ca sunt un individ prea mic pentru a le putea rezolva. Si ma rugam sa fie bine, caci doar atat puteam ajuta.

O stie cineva? N-o stie nimeni. O stiu doar eu, caci m-am luptat sa-nteleg.

N-am fost un copil frumos, ba chiar un chip de soricel simpatic si poznas, caci nu o data am fost ridicata in picioare in fata clasei pentru varii poante. Si, uite asa mai adunam azi rusinea poznelor in care singura ma introduceam, maine incapabilitatea de a-mi ajuta familia, asa cum eu visam, si-am pus sentiment peste sentiment si le-am stocat adanc in mine… pana nu demult.  

Dar, voi mai putin sa-mi spun povestea, voi doar sa intelegeti si sa incercati sa cautati care sunt sentimentele ce zac adanc in voi? Care sunt situatiile in care v-ati simtit jenati, stinjeniti, raniti sau neindreptatiti si le-ati lasat acolo sa va doara crezand ca inc-un strat de piele sau de nesimtire va va scoate la capat?

Cu speranta ca viata va va cali, ca maine e o zi mai buna, ca veti fii mai apreciati, stimati si iubiti ati adunat si ingropat in voi sentimente ce sunt inca vii.

Derulati filmul inapoi, opriti secventele pe care astazi sunteti in stare sa le povestiti in verva si trezesc in voi, ceea ce ati incercat sa dati uitarii.

Va spun doar atat cu privire la oamenii din filmul vostru: nimeni nu se naste invatat, barbatul si femeia care v-au fost parinti n-au fost nici ei invatati cum este bine si sanatos s-o faca, cei care v-au ranit au fost raniti la randul lor, cei care au plecat de langa voi lasand in urma durerea au facut-o pentru ca isi doreau o viata mai buna si aveau un alt vis, si-au dorit cel mai putin sa va faca voua rau ci doar sa le fie lor bine; nimeni, nu face o alegere considerand-o din start o alegere proasta/gresita ci opteaza pentru solutia cea mai buna la momentul dat; in spatele unui om grav si serios, stau multe griji; in spatele unui individ ce pare arogant si mult prea mandru, se ascund complexe; nu exista oameni doar buni sau oameni doar rai – buni si rai deopotriva suntem cu totii.

Si cand atitudinea lor de astazi va fi in antiteza cu cea de maine, evitati intrebarea: “ De ce?” Raspunsul este simplu, dar greu de acceptat: pentru ca astazi simt intr-un fel si maine simt altfel.

Va recomand cu caldura sa va refaceti filmul astfel incat oamenii din el sa va fie dragi, sa intelegeti omul care ati fost, oamenii care au fost ei, sa va judecati deloc si sa va construiti povestea mai liberi, mai calzi si mai frumosi.