Nu sunt nimic
Si totusi sunt
Ma recunosc
Si regasesc
M-avant
Si ma retrag

Te-am desenat
de dimineata
In alb si negru
te-am lasat
caci n-am gasit culori
sa te ajut
sa prinzi viata

Si-am inceput
sa iti vorbesc
despre mine
despre viata
Si-uite asa am invatat
sa mint

Nu sunt nimic
dar pentru tine is
Un creator
ce ti-a dat viata

Nu sunt nimic
si totusi sunt
Nebun cinstit
acelasi eu
si maine altul

Te voi desena din nou
Sa fii mai viu
Cati ca mine?
Cati ca tine?
Nebuni suntem cu totii
Bufoni p-alocuri
Si fatarnici idioti

In cautarea fericirii
suntem noi toti
Caci Doamne cat suntem
de orbi
Alergam in suflete
Cu trupurile nemiscate
Tresarim, oftam
Si ne miram

Ne plangem viata
caci nu ne da
si ne tot ia
Si asteptam sa vina
Sa-nceapa vremurile bune
Sa fim mai iubiti decat suntem
S-asteptam sa vina
mareata implinire
S-apara o minune

Pacatosi nemultumiti
Ne-am nascut atat de imperfecti
Intr-o lume imperfecta
Idealisti
Pozam in indivizi mai rationali

Ma recunosc
si ma cunosc
Nu sunt nimic
si totusi sunt
Nu-nteleg
dar pot pricepe

Ma leg de aceasta lume
si ma dezleg prin vis
Trecutul meu si-al tau
O haina stramta
M-am chinuit sa o dezbrac
Si-acum sunt liber
Voi si tu sa faci la fel?

Ma recunosc
si ma cunosc
Cu bariere
Prejudecati
si judecati

Ne indreptam cu totii
Catre riduri
Si vom ajunge
la „varsta intelepciunii”
Pe dracu!!!
Cu totii suntem oamenii
si nasc in noi
aceleasi sentimente
Vom deveni doar
mai obositi
pentru vanitati si ambitii

Nu sunt nimic
si totusi sunt
un tanar azi
si maine un trup ridat
de vreme

Si mie imi e teama
La fel ca si tie
Poate ca nu voi fii
cel din desenul meu
Dar asta o voi stii
doar eu

Nu sunt nimic
si totusi sunt