Nu stiu cum sunt altii, dar in ceea ce ma priveste, fiecare examen al vietii, mai important sau mai putin, naste in mine emotii.
Emotia de a nu dezamagi, pe mine, pe cei care cred in potentialul meu si aici sunt niscaiva oameni: colegii de la job, familia, prietenii. Eheee🙂

Emotia aia care iti agita sufletul si care lasa la exterior o liniste adanca.
Emotia aia care te gatuie si care se confunda cu teama.
Indiferent ca am fost pregatita, indiferent ca experienta din spate conducea catre rezultatul scontat toate au nascut emotia.
De ce?
Poate dintr-o responsabilitate asumata.
Poate din teama.
As putea sa duc lupta doar cu mine si emotia va fi aceeasi.
De ce?
Pentru ca vreau mult. Pentru ca asa cum un prieten imi spune, la mine totul este planificat. Probabil.
Sa fie emotii constructive?
Nu stiu, sunt emotii si punct. Nu am reusit sa le stapanesc niciodata la interior, in schimb, exteriorul arata altceva.

Va doresc din suflet, ca fiecare emotie pe care o traiti sa aiba finalul dorit si sa va simtiti mai puternici, mai mandrii, mai capabili.

De aici de la taste va urez: O vinere calda!!!

Cu drag,
A