De ce ne indepartam de ceea ce suntem cu adevarat?
Pentru ca ne cream stereotipuri.

Unde gresim?
Nicaieri. Liberul tau arbitru iti da ocazia sa alegi, sa fii ceea ce crezi ca poti fii, sa fii ceea ce iti doresti sau sa ramai ceea ce esti deja.

Si atunci, de ce fericirea se indeparteaza tot mai mult?
Din neacceptare, in primul rand a propriei persoane, a ceea ce a fost, a ceea ce este cu adevarat in prezent si a ceea ce tanjeste sa devina.
Cand vei privi cu intelegere, intelepciune si acceptare in spate, in timpul tau trecut vei ramane tu cel de astazi, calm, cald si linistit.

E greu sa uiti?
Nu iti cere nimeni asta. Nu trebuie sa uiti nimic. Trecutul este trecut. Amintirile sunt amintiri, nu se uita.
Intelege omul din ele, care ai fost tu.

Sunt multe greseli nu?
Foarte bine. Bucura-te pentru ele, altfel nu poti invata, altfel nu te poti cunoaste pe tine mai intai si mai apoi pe ceilalti, altfel nu poti accede catre acel Eu pe care ti-l doresti.

Si idealurile a ceea ce vreau sa devin?
Sunt la tine.
Le trasezi cumpatat si cu rabdare sau le iei cu asalt. Pentru mine, graba mi-a stricat intotdeauna treaba, dar tu poti functiona asa.

Simti sa plangi, fa-o.
Simti sa tipi, fa-o.
Simti sa stai singur o perioada, fa-o.
Simti ca nu iti gasesti locul, intoarce-te catre tine si cauta-te.

Cand te-ai suprins ultima data simtind sa spui in gura mare: Sunt fericit!?

Lupta in fiecare minut, si daca uiti cauta-ma, voi fii aici.

Sa ai o zi in care sa fii tu asa cum te imaginezi, asa cum esti si asa cum iti este dor sa fii.

Cu drag si din suflet,
A