Nu am zi, ci am doar noapte
Nu cunosc culori, cunosc doar forme
Picioarele ma ajuta sa merg
Mainile sa pipai
Urechile-mi asculta fiecare sunet cat de mic
Nu stiu ce inseamna frumos, si nici urat
Simt doar binele si raul
Nu stiu cum arati cand te machiezi
Esti superba cand ma iei in brate
Si cand iti simt trupul lipit de al meu
Iar glasul tau ma-mbie

Sunt un analfabet
Nu stiu ce-i aia cratima, virgula sau punct
Nu stiu cum arata literele voastre
Dar va stiu cand va e teama
Va simt tremuratul vocii
Care face cat o mie de cuvinte
Respiratia alerta sau linistea
si mai stiu ca …
Fericirea si tristetea voastra
Hainele nu o pot ascunde

Am auzit ca evaluati lumea voastra si oamenii in functie de ban
A mea este destul de simpla
Eu am instincte, gust, miros
Ma imbata parfumurile
Ador gustul piperat
Si actionez in functie de simturi
Ele sunt evaluatorii mei

Am auzit ca va catalogati
Ca grasi sau slabi, frumosi sau urati
Si fie doar placuti
Mi s-a spus ca toate acestea nasc complexe
Lumea voastra pare sa fie mult mai complicata
Caci a mea voi o numiti intuneric
Si asociati cu teama, frica, tristete

Mie mi-e teama sa nu mai fiu
Sa imi pierd familia, prietenii si viata
Mi-e teama de ziua in care nu voi mai putea asculta glasuri
Ciripitul pasarilor dimineata
Greierii ce ma anunta finalul zilei

Voi va masurati timpul in ore
Eu sunt atat de incult incat nici ceasul nu il pot citi
Sunt un fericit pentru ca niciodata nu am fost grabit
Eu am avut intotdeauna timp
Dar voi mereu sunteti pe graba
Traiti in contra timp

Eu imi cunosc mama dupa mirosul fin
si dupa mainile muncite ani
Ce inca nu au obosit
Tatal meu este inalt si puternic
Iar glasul lui este singurul ce ma face si astazi
Sa plec capul si s-ascult
Ei m-au invatat sa respect
Sa vorbesc cu subiect si predicat
Si sa nu fac dezacorduri
Sa spun buna dimineata femeii de servici
Pe langa care voi treceti fara sa priviti
Ai mei m-au invatat sa zambesc … a fost greu
Dar cand am inteles ca toate acestea vin din suflet
Totul a devenit natural

M-ati strigat „Chiorule” sau „Orbule” de mic copil
Am plans in bratele alor mei
Pana m-am obisnuit
Iar acum sunt mandru de mine
Vad mai multe decat ochii vostrii au putut zari vreodata
Va jigniti in functie de fizionomie
Si radeti cu nesat
In timp ce altii se simt mojic

Sunt un nevazator al imaginilor vietii voastre pitoresti
Dar eu simt
Iar voi ati devenit imuni