Daca fericirea nu isi face apartia te poti multumi cu sentimentul de impacare, un altfel de fericire.
Deunazi, mi s-a spus: ” Eu vad viata ca pe un film in care sunt actorul principal iar ceilalti sunt personaje secundare. Filmul trebuie sa se incheie asa cum vreau eu. ”
De acord.
Fiecare este actorul principal in propriul sau film pe care cu totii il numim: viata.
Regizorul ne este anonim de altfel si scenariul dupa care filmul nostru se va derula.
Azi esti un comediant minunat iar maine poti juca intr-o drama. Te poti trezi oricand intr-un SF ce se deruleaza intr-un musical perfect, iar visul tau sa se sfarseasca intr-o pelicula romantica.
Ordinea este cunoscuta doar de regizorul tau, al nostru defapt iar replicile sunt la tine impreuna cu alegerile umatorului rol principal ale aceluiasi film.
Este important sa ai incredere in tine si in filmul tau cu happy end dar consider ca intelepciunea este mina de aur si arma de fier.
Din pacate intelepciunea cere cu sine experienta.
Cand vom ajunge sa traim cumpatat, sa avem capacitatea sa judecam si sa ne jucam rolul ca niste mici intelepti vom fii si mai feriti sufleteste de rani.

Asa cum Carlos Ruiz Zafos spune, in a carui carte o lecturez inca: „Ecoul cuvintelor pe care le-am lasat in urma ne insotesc toata viata si cladesc in memoria noastra un palat unde, mai devreme sau mai tarziu, ne vom intoarce.”

Va doresc ca de fiecare data cand va derulati diafilmul in stilul de mers al racului, sa il priviti cu intelepciune si cu sufletul impacat!!!