Am 24 de ani si 5 ani de munca, o licenta si o alta facultate ramasa in standby … din lipsa de autofinantare.

Dupa mai bine de 30 de ani de munca ai mei parinti, nu isi pot gasi astazi un loc de munca onorabil.

Sunt zile in care lucrez ca multi dintre voi dealtfel pana tarziu in noapte.
Nu comentez ca salariul este prea mic, ca programul de lucru mi-a inlocuit viata personala, ca apuc sa mananc doar seara la 8. Stiu doar ca in ciuda straduintei nu imi permit sa ma ajut pe mine, sa ii ajut pe ai mei, iar de planificat concedii nici nu mai vorbesc.

Nu ma simt cetatean si nici patriot al acestei tari. Aici mi-a fost dat sa ma nasc, aici ma lupt.

Indiferent, ca a fost el sau vreun altul la conducerea tarii, orasului sau a sectorului nu am simtit vreo schimbare, nu am simtit ca beneficiez de ceva sau macar ca primesc ce merit.

Mi-a fost sila sa ma prezint la medic si nu am facut-o decat atunci cand ma strangea cureaua. De ce?
Din scarba de a scoate alti bani din buzunar pe langa cei pe care ii platesc luna de luna fie ca vreau fie ca nu vreau.

Tanjesc ca si voi toti: la o casa, o masina, un trai decent … al meu caci il merit si nu pe datorie.

Cand sa avem timp sa iubim, sa ne intemeiem familii cand abia ne amintim de noi?
Cand sa facem, sa crestem si sa educam copii?
Cand sa te mai gandesti daca ai nevoi si ai dorinti daca traiesti contra cronometru doar pentru a vietui de pe o zi pe alta?

Mi-am reprezentat tara si cu lacrimi in ochi mi-am inclinat capul sa imi primesc medalia la europene. Nu am avut posibilitatea sa ma finantez singura sa o fac si pentru mondiale.
Si ma stie cineva astazi? Ei bine nu.

Oriunde mi-a fost dat sa ma duc am fost stimata si apreciata dar asta nu ma face un mai bun cetatean ci doar mai om decat culoarea politica ii face pe ei.

Si va intreb eu : de ce sa votez ? si mai ales cu cine?
Nu ma incred intr-un vot … caci nu el imi va schimba viata de acum intr-una mai buna.