Amintiti-va intotdeauna ca un copil imita … nu stie ce este bine si ce este rau, ce este frumos si ce este urat …
Noi toti suntem modele pentru ei.

Suntem oare demni a fi exemple?

Priveste-te, analizeaza-te, intreaba-te daca meriti sa fii urmat.
Ceea ce esti astazi, are amprenta copilariei in mare proportie.

In ceea ma priveste, cand eram un ghindoc, mic si blond mi-au lipsit plimbarile si vacantele impreuna cu ai mei parinti … m-au afectat certurile dintre ei, de altfel domestice … mi-as fii dorit mai multa comunicare, mai multe explicatii despre tot ceea ce era cert ca marca … i-as fii vrut mai atenti unul cu celalalt … mai multe zambete si mai multa relaxare …
Nu imi aduc aminte in schimb sa fii contat vreodata daca aveam ce manca, cum eram imbracata sau cine si ce erau ei, cat au gresit sau nu pana atunci … pentru mine erau mama si tata.

Cand eram adolescenta i-am criticat si am spus ce gandesc franc si direct … dureros dealtfel …
Cu timpul am inteles ca nu poti fii parinte dupa manuale … gresesti oricat te-ai stradui sa nu o faci … parintii sunt si ei oameni!

Un pui nu devine OM nici dupa proceduri corporatiste, nici dupa sfaturi … si un copil nu vine cu instructiuni de utilizare.

Tot ce putem face este sa ii ferim cat de mult de partea mai putin colorata a vietii, sa zambim mai des, sa fim oameni si mai des, sa invatam sa devenim din nou copii pentru ei, sa ne certam departe de ochii lor …
Avem datoria sa ii invatam sa lupte pentru a fii rasplatiti, sa ii lasam sa cada din cand in cand … pentru ca au nevoie sa afle care sunt lucrurile de care trebuie sa se fereasca …
Dar … pe langa toate acestea si alte cate si mai cate … ei au nevoie de o mama si de un tata.

La multi ani lor … la multi ani noua … in cinstea copilariei de altadat’!!!

20120601-185006.jpg